Rețeta fericirii în cuplu (oare există?) în Moldova

Vreau să vă anunț din start, ca să nu fie dezamăgiri la final – ce voi scrie în acest articol nu este DELOC ușor de aplicat! Este simplu, este logic și ușor de înțeles, totuși iubitorii de rețete simple vor trebui să caute alte cărți de gătit.

Se ia o femeie fericită (a nu se citi frumoasă sau altceva…);
Se atrage un bărbat fericit;
Se amestecă în multă comunicare funcțională și se adaugă treptat multă claritate.

Pare simplu? Să vedeți cât de greu este să găsim ingredientele!

Dacă doriți să deveniți fericiți după și mai ales cu ajutorul unei relații, rețeta va eșua. Dacă doriți să scăpați de propriile frici, răni, nefericire prin crearea unei relații, la fel.

În acest caz minus cu minus (nefericire cu nefericire) nu fac plus, sunt alte legi, oricâtă dragoste nu credem noi că adăugăm în cratița relației (pentru că numai dragoste nu este acolo).

Cum obținem totuși ingredientele?

1. Primul pas ar fi să conștientizăm că fericirea noastră NU depinde de altcineva, decât când suntem mici și fără altcineva nu am supraviețui. Când vom conștientiza acest lucru ne va reuși să ne focusăm pe alte lucruri, cu adevărat importante – în loc să căutăm vinovatul. La fel aici ar fi bine să nu mergem în cealaltă extremă când ni se pare că fericirea altora depinde de noi (mai ales când acești alții sunt persoane mature și… cât de cât sănătoase).

2. Desigur acum, când suntem deja maturi/e putem să ne asumăm și vindecarea vechilor răni, chiar dacă acestea au fost într-adevăr provocate de alte persoane la un moment dat. Aici nu mă refer la iertarea tuturor „greșiților noștri”, ci la permisiunea de a fi furioși și doar apoi de a elibera trecutul. Deși pare simplu, acest pas poate dura și ani buni, pe alocuri cu ajutorul cărților bune, pe alocuri cu un specialist, dar cu multă muncă interioară în orice caz.

3. Întâlnirea care va urma este cu propria persoană (chiar dacă de multe ori alături fiind un partener deja). Aici mă refer la conectarea cu noi și acceptarea a ceea ce suntem, înainte de a fi reușit să fim perfecți/perfecte. Știu că scrie peste tot să ne acceptăm, totuși este dificil mai ales când am avut părinți care nu ne-au arătat cum s-o facem. Toate însă se întâmplă încet dar sigur când reușim să facem primii doi pași. Dacă tot nu am avut părinți care să ne ofere ceea de ce am avut atât de mult nevoie, putem să ne devenim noi înșine acei părinți. Atunci când reușim să ne susținem din interior, nu mai simțim nevoia de a ne „sprijini„ de partener, ci putem să ne ținem de mâini. La fel nu vom căuta un partener care are nevoie excesiv de grija noastră.

4. Pe parcursul procesului, este necesar să învățăm să comunicăm și să transmitem sincer și direct mesaje despre ce nevoi avem, cum anume ne simțim, ce așteptări avem și cum am interpretat în mintea noastră anumite acțiuni ale celuilalt. Asta pentru că jocurile și manipulările nu duc la relații fericite de fapt.

Mie nu-mi plac poveștile (cel puțin nu cele clasice), asta pentru că ne învață lucruri distorsionate și disfuncționale.

Dacă ești femeie trebuie să fii foarte frumoasă ca să meriți ceva bun (dacă nu, îmi pare rău…); Aproape întotdeauna este îndeajuns să fii frumoasă și… aproape întotdeauna nu depinde de tine propria fericire, ci de mai nu știu ce prinț. Alesul este determinat de condiții externe (cel care va trece încercările inventate de tatăl rege…). Plus la toate, toată „povestea” se termină la nuntă, poate nu întâmplător și multe din „poveștile” de dragoste tot acolo se termină?

De parcă tot ce trebuie de făcut este să ne căsătorim, iar fericirea va veni, ca-n povești.

Cu câteva zile în urmă am auzit întâmplător un vers dintr-o piesă – „viața mea îți aparține!”, foarte trist. Atâta timp cât sperăm să găsim un prinț care ne va duce undeva departe de propria realitate nefericită, vom fi nevoite să ne dezamăgim. Măcar dacă am fi prințese, dar așa…

Sper să apară povești despre maturitate emoțională și despre asumare, despre construire și muncă interioară, mai degrabă decât despre salvatori care acoperă golul interior.

Dacă ai vrea să afli mai multe despre cum poți fi feminină, fără a renunța la propria putere, te invit să te înscrii la un curs practic AICI!

Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".

Parteneri noi